Din ciclul „maşină de aia nu-mi iau da’ o uşă tot îmi cumpăr”, (naşpa dacă nu ştiţi bancul), am văzut un simulator de zbor pe care mi l-aş dori în sufragerie.
Din păcate, singurul simulator de zbor pe care mi-l permit e nevastă-mea care mă arucă de pereţi cînd vin târziu de la berici. În fine, destul despre familia mea, să revin la dispozitiv: are un fotoliu kktor, „displeie” kktoare şi comenzi kktoare şi ele, totul la băşitul preţ de 17 mii şi ceva de dolari. Deja ai zice că-i o sculă de kkt dar... nu e, deşi cei mai slabi de înger ar trebui să-şi ia cu ei la simulare un sul de hârtie igienică, pentru orice eventualitate.
V-aş da mai multe detalii dar mi-e că vă leneviţi. Aşa că mai bine puneţi mâna de le căutaţi voi aici dacă vreţi să le vedeţi (inclusiv poza cu obectul).