Pardonaţi titlul în engleză dar na! Cum era să spun că „Robert Ludlum încă mai dă din picior” imediat după un nume de joc/film atât de promiţător? Acum că mi-am cerut scuze, trebuie să vă fac o mărturisire. Nu am mai scris de mult despre jocuri, ba chiar şi ştirile pe care le-am postat pe Gamoholic.net s-au cam rărit. Pe de o parte pentru că am avut destul de multă treabă cu viaţa şi pe de altă parte, ceva mai grav şi mai important, gamingul de azi mă lasă tot mai rece. Războiul consolelor next-gen, declaraţii umflate cu pompa, PR exagerat de bine pus la punct, trailere ameţitoare şi exagerat de mult marketing…
Simt că răsplata parcurgerii unui joc e diminuată de golul din bula de săpun ce se umflă în jurul lui încă înainte ca developer-ul să tragă prima linie de scenariu sau prima comandă din gameplay. Simt că pe producători şi publisheri îi doare în cur de mine şi se concentrează tot mai mult pe ban. Motiv pentru care mă apropiu tot mai rar de o consolă, de un PC. Nici măcar Collapse pe messenger nu am mai jucat în ultimele săptămâni! Totuşi, înainte de a-mi da un concediu (sau poate chiar „cancel”) din gaming m-am hotărât să mai arunc o privire asupra unui joc ce promite: The Bourne Conspiracy. Bine, veţi spune probabil că toate promit. Aşa e. Toate şi toţi promit. Cei mai mulţi nu se ţin de cuvînt dar nu voi trece în revistă dezamăgirile mele din ultimul an, ci voi acorda prezumţia de „calitate superioară” unei poveşti clasice care iată, coboară de pe marele ecran în console, mai exact în PS3 şi XBox 360.
Câteva sute de filosofi cu pronunţate înclinaţii anale, Olimpiada, Helena Paparizou (asta-i o bunăciune), gyros (asta-i un fel de shaworma), tzatziki, ouzo (pardon, ăsta e de la veneţieni de fapt), Lâna de aur, this is Spartaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa (ma rog, Frank Miller), inspiraţie pentru Kratos, celebra sintagmă „Calul troian”… Iată câteva lucruri datorită cărora bătrâna Eladă păşeşte prin Istoria Universală „încet şi sigur ca un Cadillac”, vorba băieţilor de la BUG Mafia. Vor reuşi oare urmaşii şucarului de Ulise să intre în conştiinţa maselor şi prin jocuri video făcute cu capul pe umeri? Rămâne de văzut. Despre încercarea lor numită Theseis vă vorbeşte bunul domn doctor (eu, modestul Phill) mai jos.
Titlul e o parafrază. Presupun că sunteţi la fel de deştepţi ca mine şi nu o să vă jignesc cu definiţia parafrazei. Şi pentru că nu vreau să mă dau mai deştept decât nimeni deşi ştiu că sunt mai deştept decât mulţi (sper să taie cineva fraza asta la „montaj”), nu o să trec acum în revistă operele lui Isaac Asimov în care apar roboţi în diferite forme şi stadii de evoluţie, nu voi cita din Orwell şi H G Wells şi operele lor in care vedeau omenirea inainte, in timpul şi(sau) după Apocalipsă. În plus, jocul despre care vreau să vă vorbesc nu are nimic din dramatismul Războiului lumilor, nimic din încrâncenarea lui Gears of War. E doar un joc drăguţ pentru Nintendo DS în care omenirea luptă pentru supravieţuire împotriva roboţilor care vor totul pentru ei.
Lacrimi şi durere la Tokyo S-a născut Antijocul! Zilele sunt aproape, Millenium e pe capul nostru de şapte ani şi mai bine, mai e un pic şi vine marele şfârşit din 2012. E oficial, lumea se duce naibii, dacă până şi Namco Bandai (cei care au lansat Tekken 5 şi 6 sau Tamagotchi cu diverse extensii) s-au apucat de porcării şi o dau în Lambada cu cercetătorii ştiinţifici, despre care cred din suflet că în marea lor majoritate sunt nişte idioţi. Poate ar fi mai bine să mă explic, să decomprim virulenţa în factori primi. Voi face asta după o scurtă pauză de publicitate. Cam cât vă ia vouă să daţi un click pe „citeşte mai departe” şi să se încarce pagina.
Britanicii de la Sierra împreună cu canadienii de la A2Mse laudă că vor lansa anul ăsta jocul care o sa o scoată pe Lara Croft din lista de „gagici de bielă/manivelă” a puberilor din lumea întreagă. Mă rog, nu o spun explicit dar asta am înţeles eu din câteva comunicate de presă şi din ce a mai apărut pănă acum despre şi cu WET. Şi am mai înţeles că adolescenţa, hormonii în exces şi acneea sunt lucruri pe care orice băiat trebuie să le preţuiască atunci când le are. Pentru că e ridicol ca la 30 de ani să îţi imaginezi că faci sex cu personajul unui joc video. În unele culturi acest lucru e socotit chiar pervers. În fine, daţi foaia dacă vreţi să aflaţi ce mai am de spus despre WET.
