Marile descoperiri: Nintendo DS - Consola

 „Urechile lungi” ÅŸi „Urechile scurte” trăiau aÅŸadar în pace, pescarii schimbau în fiecare zi o parte din peÅŸtele prins pe cartofi dulci, fructe ÅŸi alte vegetale culese de vecini. Într-o dimineaţă scăldată de soare, „Urechile lungi” se pregăteau să întindă năvoadele. Deodată, unul dintre ei lăsă năvodul să-i scape din mâini ÅŸi îngenunche pe nisipul alb.
- Mata ui, kono to ah! Ce-am găsit, al meu să fie!
- Mai vedem noi! Asta era vocea ÅŸefului, care se înfiinţă în spatele lui, împreună cu ceilalÅ£i pescari cuprinÅŸi de mirare, o mirare exprimată prin diverse onomatopee.
Taruk Å£inea în mâini un obiect care nu semăna cu nimic din ce cunoÅŸteau „Urechile lungi”. Avea culoarea unui peÅŸte dar nu era peÅŸte, putea fi o piatra dar era mult prea uÅŸor ÅŸi părea făcut de mâna omului. Dar care om? Cu siguranţă nu unul din tribul lor.