Mai Wiino seara pe la noi”, „Bun e Wiinu’ ghiurghiuliu” sau „ A ruginit frunza din Wii”. Cântece cu miros de toamnă, must şi castane coapte, cu miros de ploaie care te ţine în casă, la căldură şi sedentarism. Bine, sedentarismul e aşa, un fel de lux pe care doar cei cu metabolismul bun şi-l pot permite. Noi, ceilalţi, trebuie să apelăm la diverse tertipuri pentru a ne păstra forma comercială, cum ar fi... flotările (şi nu mă refer la cele logice), fandările sau, dacă avem piţule în portofel (ori prieteni generoşi), la minunata invenţie a prietenilor de la Nintendo. Evident, mă refer la consola Wii.